Interviu cu Adrian Burghelea
Când îmi strig fetiţa, eu fac afirmaţia: „Dumnezeu este izvorul oricăror bucurii şi fericiri!”
ADRIAN BURGHELEA
A plecat de acasă pentru că nu se mai înţelegea cu părinţii. A dormit pe străzi, sub cerul liber şi în subsoluri de blocuri. A început să fure.
“Tâlhăream oameni pe stradă, la întuneric, Şi le furam LUCRURILE”
Reporter:
La ce te-ai gândi, dragul nostru cititor, dacă ai fi legat cu cătuşe de un calorifer, în sediul poliţiei?
Adrian Burghelea a fost arestat şi închis în urma furturilor pe care le-a comis.
Adrian Burghelea:
Fiind acolo încătuşat, mi-a venit în minte scena răstignirii Mântuitorului. Atunci am fost îngrozit de faptul că Dumnezeu va scoate într-o zi la iveală tot ceea ce am făcut.
Chiar acolo mi-am mărturisit viaţa păcătoasă înaintea lui Dumnezeu şi L-am rugat pe Domnul Isus Cristos să vină în viaţa mea şi să-mi conducă El viaţa. Mi-am încredinţat viaţa în mâna Lui şi am recunoscut că pentru faptele pe care le-am făcut merit să mor, aşa cum au murit tâlharii răstigniţi pe cruce.
L-am rugat pe Domnul ca, dacă a avut milă şi S-a îndurat de un tâlhar care s-a recunoscut păcătos înaintea Lui, şi l-a iertat, să-mi dea şi mie iertarea de păcate pentru povara pe care o aveam pe suflet.
Imediat am simţit că sunt iertat, că am o viaţa nouă, şi aceasta numai pentru că Dumnezeu a avut milă de mine.
Reporter:
Înainte de aceasta, fiind la un prieten acasă, aţi dat peste o Carte care vorbea despre o persoană – despre Cristos.
Adrian Burghelea:
Am avut această ocazie deosebită să mă întâlnesc cu Dumnezeu. Spun „să mă întâlnesc cu Dumnezeu” pentru că eu nu L-am cunoscut pe El şi, ca urmare, am trăit în păcat, în nelegiuire şi le-am făcut ruşine părinţilor.
Reporter:
Ce v-a făcut să intraţi în conflict cu părinţii?
Adrian Burghelea:
Am căutat să-mi iau viaţa în propriile mele mâini şi să o conduc după cum voiam eu şi cei din anturajul meu. Lucrurile acestea au intrat în conflict cu valorile pe care părinţii mi le-au insuflat în viaţă.
Tatăl meu mi-a zis: „Băiatule, voi face tot ce-mi stă în putinţă ca atunci când vei fi mare să fii un om de cinste. Tu caută să înveţi, iar eu voi munci cu mâinile mele pentru tine”. Şi tata a muncit uneori şi 12 şi 15 ore pe zi ca eu să am totul la dispoziţie, să pot să învăţ.
Însă eu am ales anturajele în care fumam, consumam alcool, practicam jocuri de noroc şi m-am afundat tot mai mult în păcat şi în nelegiuri.
Reporter:
Era o dorinţă normală de acceptare din partea grupului, dar, din nefericire, v-aţi ales un grup greşit de la care doreaţi să obţineţi acceptarea.
Adrian Burghelea:
Anturajul pe care l-am ales a făcut ca viaţa mea să se îndrepte tot mai mult spre întuneric, fără să-mi dau seama că ceea ce fac este întuneric, păcat şi nelegiuire.
Îi spuneam tatălui meu: „Tu ai trăit într-o epocă, dar acum eu trebuie să-mi trăiesc viaţa aşa cum vreau”.
Mai întâi am început să fur din casă. Am zis: „De unde să încep prima dată decât din casa părinţilor?”. Şi astfel am furat banii care erau aduşi cu multă trudă în casă spre folosul şi spre binele familiei.
După multe nopţi nedormite şi multă ruşine din cauza mea, părinţii mei au ajuns la disperare. Atunci mi-au zis: „Mai bine pleacă tu de acasă, ca să nu anunţăm noi poliţia”.
Am plecat de acasă. O parte dintre prieteni m-au primit atâta timp cât puteam să produc bani. Banii aceştia veneau din furt, din spargeri de apartamente, din tâlhării. Tâlhăream oameni pe stradă, la întuneric, şi-i deposedam de tot ce aveau.
Când nu mai aveam bani, chiar şi acei prieteni mă respingeau. Astfel am ajuns să dorm în subsoluri de blocuri sau pe faleza Dunării, în Galaţi, sub cerul liber.
Într-o zi, fiind singur în garsoniera unui prieten, am avut şansa să mă întâlnesc cu Cuvântul lui Dumnezeu. Era o broşură cu Evanghelia după Luca şi cu imagini din filmul despre viaţa Domnului Isus Cristos.
Aveam planificată o spargere pentru ziua respectivă, însă când am luat broşura aceea în mână, am fost captivat de ea şi când am terminat de citit, nu m-am mai dus.
O imagine a rămas în inima mea şi de atunci sunt profund marcat: Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, care a fost răstignit între doi tâlhari. Eu m-am identificat foarte bine cu acei doi tâlhari. N-am fost cu nimic mai presus decât ei – am făcut rău şi am adus nenorocire, amar şi suferinţă familiei mele şi celor care m-au cunoscut.
Unul dintre tâlhari s-a unit cu norodul şi a început şi el să-L batjocorească pe Isus, spunând: „Nu eşti Tu Cristosul? Mântuieşte-Te pe Tine Însuţi şi mântuieşte-ne şi pe noi”.
Însă celălalt tâlhar, deşi sfâşiat de chinurile de pe cruce, a avut putere să recunoască cine era el, de fapt. Ba chiar l-a mustrat pe colegul lui şi i-a spus: „Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre; dar omul acesta n-a făcut niciun rău”.
Pentru ceea ce am făcut în trecut, şi eu meritam să fiu pedepsit de Dumnezeu. Însă Dumnezeu S-a atins de viaţa mea în locul acela. Tâlharul pocăit a spus: „Doamne, adu-Ţi aminte de mine când vei veni în Împărăţia Ta!”.
În timp ce eram arestat, mi-am dat seama că pe poliţişti puteam să-i mint, puteam să ascund de ei ceea ce am făcut, dar de Dumnezeu nu voi putea fugi la nesfârşit.
Ştiam că viaţa mea, prin mila lui Dumnezeu nu va mai fi aceeaşi.
Reporter:
Poliţiştii au văzut această schimbare?
Adrian Burghelea:
Înainte de a fi încătuşat am fost foarte refractar şi foarte distant cu ei. Însă în urma acelui eveniment deosebit din viaţa mea, în urma întâlnirii, acolo încătuşat, cu Isus Cristos, am simţit pacea lui Dumnezeu care mă învăluia. Şi dintr-o dată m-am simţit liniştit.
Am cerut imediat hârtie şi am mărturisit tot ce am făcut, chiar şi ce ei nu ştiau. Unul dintre ofiţerii de la anchetă, foarte mare şi foarte puternic la statură, mi-a zis: „În seara asta va fi vai ş-amar de tine! Vom scoate tot de la tine!”.
Când am cerut foaia de scris ca să mărturisesc ce am făcut, omul acela s-a schimbat dintr-o dată şi s-a împrietenit cu mine. I-am spus că m-am întâlnit cu Isus Cristos în urma citirii Cuvântului lui Dumnezeu şi că vreau să mărturisesc totul.
Reporter:
Au urmat anii de închisoare?
Adrian Burghelea:
Am primit 8 ani şi 4 luni pentru furt şi tâlhărie, dar perioada mi s-a redus la 5 ani, pe care i-am executat zi la zi.
Eram într-o cameră cu 100 de deţinuţi când grefierul a venit să-mi anunţe sentinţa. Atunci eu I-am mulţumit lui Dumnezeu cu glas tare. Cei din cameră au zis: „Tu eşti nebun! Să-I mulţumeşti lui Dumnezeu că eşti la puşcărie!”.
Dar eu ştiam că perioada care urma avea să fie o perioadă deosebită în viaţa mea. O perioadă în care dacă eu voi fi cu luare aminte la voia lui Dumnezeu, la Cuvântul Său, viaţa mea va fi întocmai cum este gogoaşa (coconul) pentru omidă. Omida nu are nimic frumos, însă, după ce ea stă un timp în acea gogoaşă, iese din ea un fluturaş aşa de frumos şi de colorat, cu un zbor aşa de plăcut.
Şi eu, înainte de a mă întâlni cu Cristos, eram asemenea unei omizi. Nimeni nu găsea nimic bun în mine. Toţi m-au respins. Însă ştiam că perioada aceea de ani grei pentru mine, la urmă va aduce binecuvântare.
Am întâlnit în acea perioadă oameni care veneau şi ne aduceau Vestea Bună a Evangheliei, pentru ca şi noi, cei care eram închişi, să auzim despre dragostea lui Dumnezeu, despre Isus Cristos care a venit să ne mântuiască chiar şi pe noi, care eram la închisoare.
Cuvântul lui Dumnezeu spune în Evanghelia după Ioan: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică”. Mi-am dat seama că şi noi, cei care am comis acele fapte, facem parte din „lumea” aceasta iubită de Dumnezeu, şi noi avem nevoie de iertarea lui Dumnezeu, şi pentru noi a murit Isus Cristos.
Înainte de a ieşi din penitenciar, am trecut printr-o încercare foarte grea. Tatăl meu a avut un accident datorat exploziei unui rezervor de benzină. Am primit vestea aceasta cu mare durere, însă n-am putut să fac nimic pentru el.
Eram asemenea unui om care nu ştie să înoate şi lângă el moare înecat un om. M-am rugat lui Dumnezeu astfel: „Doamne, dacă Tu îngădui lucrul acesta, dă-mi inimă ca să primesc totul ca din partea Ta!”. Nu ştiu dacă tatăl meu a murit împăcat cu Dumnezeu sau nu.
Am primit vestea aceasta cu mare durere. După deces am primit o scrisoare care fusese scrisă de tata cu o zi înainte de moarte. El scria: „Băiatule, eu cred că nu se mai poate face nimic bun cu tine şi pentru tine!”.
În clipele acelea am căutat alin şi mângâiere în singurul loc care putea să-mi dea lucrul acesta: în Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia, pe care o aveam cu mine acolo.
Am deschis la Evanghelia după Marcu, capitolul 10, versetul 27: „Toate lucrurile sunt cu putinţă la Dumnezeu”.
Mi-am dat seama că dacă tatăl meu n-a putut să mă schimbe, Dumnezeu, care are putere în cer şi pe pământ să schimbe vieţile oamenilor, are putere să schimbe şi viaţa mea. Şi Dumnezeu a schimbat şi viaţa mea.
Mama şi sora mea au văzut că eu – cel dinainte de întâlnirea cu Isus Cristos – nu mai eram acelaşi. Salvarea din viaţa de păcat i-o datorez numai lui Dumnezeu.
Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Căci dacă este cineva în Cristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi”.
*
Acum sunt căsătorit, soţia mea se numeşte Aurora, este o soţie minunată şi un ajutor deosebit pentru mine. Ea mi-a spus: „Dacă Dumnezeu a şters trecutul tău, cine sunt eu ca să privesc în urmă?”.
Avem şi o fetiţă, care se numeşte Abigail. Acest nume înseamnă: „Dumnezeu este izvorul oricăror bucurii şi fericiri!”. Dumnezeu este cu adevărat izvorul oricăror bucurii şi fericiri pentru viaţa mea de familie şi pentru mine – un păcătos care am cunoscut harul lui Dumnezeu. Ori de câte ori îmi strig fetiţa, eu fac afirmaţia: „Dumnezeu este izvorul oricăror bucurii şi fericiri!”.
În lumea aceasta, încercată de atâtea nevoi şi neîmpliniri, în lumea aceasta atât de zbuciumată, noi, oamenii, trebuie să-L cunoaştem pe Dumnezeu, pe Cel care vrea cu adevărat să ne dea fericire în viaţă.
Uneori Dumnezeu Îşi revelează voia prin necazuri, prin suferinţe, prin nenorociri, dar omul nu acceptă, în acele situaţii, voia lui Dumnezeu cu toată inima.
Doar o inimă liniştită, care-L cunoaşte pe Dumnezeu, care ştie că Dumnezeu pregăteşte totul şi face tot ceea ce este mai bine pentru om, numai acea inimă acceptă voia lui Dumnezeu.
Sursa: Vieți transformate – volumul 3
